Tag: personal
Despre conflictul meu cu Orange Romania
by aBogdan on Mar.02, 2010, under amestecate
…sunt in stare sa merg pana-n panzele albe cand stiu ca am dreptate.
Prin luna noiembrie a anului trecut, m-am hotarat ca era cazul sa reziliez abonamentul pe care-l aveam incheiat la Orange Romania, din mai multe cauze. In primul rand pentru ca nu mai foloseam numarul acela de telefon de foarte multa vreme (cam de cand incheiasem un abonament la Vodafone Romania) si pentru ca luna decembrie 2009 era ultima luna din perioada minima contractuala (il prelungisem in 2007 cu inca 2 ani pentru ca mi-am luat un telefon cu puncte ThankYou).
Astfel, am fost la Orange Shop-ul din Piata Victoriei, am platit doua facturi (mie nu prea-mi mai veneau facturi acasa, imi veneau doar notificari de plata). Am facut cererea de reziliere, in scris, am platit cu punctele ThankYou factura in avans, si le-am zis salutare, au revoir, sayonara s.a.m.d., crezand ca nu o sa mai am de-a face cu ei prea curand… sau cel putin asa credeam.
Dar, Orange Romania, in loc sa tina cont de cererea mea, s-a transformat intr-un fel de pasa otoman care-si cerea tributul (continue reading…)
Pe acelasi subiect (link-uri generate automat)
Numarul de telefon perfect pentru mine
by aBogdan on Feb.17, 2010, under amestecate
Saptamana trecuta Vodafone Romania a lansat un serviciu pentru numere de telefon personalizate si, pe langa site-ul aferent, au lansat si o aplicatie pentru facebook, care iti arata ce numar ti se potriveste. Asa ca, impins de curiozitate, am vrut sa aflu ce numar mi se potriveste (conform aplicatiei de facebook). Iar rezultatul il puteti vedea mai jos.
Si cica numarul asta a fost considerat potrivit pentru mine in urma analizarii informatiilor din profilul meu de facebook. Intrebarea pe care mi-am pus-o in urma aflarii rezultatului, a fost WHAT THE FUCK??? Nu-mi place deloc VanDamme, iar numarul asta prea suna a numar de cocalar. Screw you guys, I’m keeping my number (asta daca nu mi se ofera 0722-ChuckNorrisWillKillYouIfYouAnnoyMe)!
Voua ce numar de telefon vi se potriveste… conform aplicatiei linkuite mai sus?
P.S.: Oare toate aplicatiile de pe facebook sunt useless? Nu face nimeni ceva care sa aiba o oarece utilitate, nu doar in scop de entertainment?
Pe acelasi subiect (link-uri generate automat)
Final de sesiune
by aBogdan on Feb.03, 2010, under amestecate
Intr-un final fericit, am terminat sesiunea. Acum e momentul sa ma reapuc de lucrurile puse in stand-by la inceputul sesiunii, si sa le duc pana la capat (acolo unde e cazul).
Apropo. M-a cautat cineva?
Pe acelasi subiect (link-uri generate automat)
La o cafea
by aBogdan on Jan.15, 2010, under leapsa
Am de onorat o leapsa primita de la Oana pe twitter. Trei lucruri pe care trebuie sa le stii despre mine inainte sa ma inviti la o cafea.
- imi place sa discut. Nu conteaza despre ce, sau despre cine, atata timp cat stiu cate ceva despre subiect, voi discuta. Sunt in stare sa discut pe o gama variata de subiecte, asa ca n-ai decat sa ma intrebi. Apropo… daca tind sa acaparez discutia, sau sa incep sa vorbesc prea mult despre mine, atrage-mi atentia. Sunt doua lucruri pe care le fac absolut neintentionat.
- sunt innebunit dupa tehnologie. Daca ai cu tine vreun gadget pretios si nu vrei sa umble nimeni cu el, tine-l departe. Desigur, am sa intreb de fiecare data daca pot sau nu “sa ma joc” cu gadgetul tau.
- nu ma invita intr-un local de fite sau intr-un loc business. Nu-mi plac localurile de genul asta, si nu ma simt bine intr-un astfel de loc. Prefer locurile “calde”, unde poti sa stai relaxat. Cafeaua cea mai buna se bea atunci cand esti chill.
Cam asta ar fi de stiut. Te las pe tine sa descoperi alte lucruri, la o cafea. 
Si, dupa cum e frumos, dam leapsa mai departe la Hilkee, Ela, Maria, Simona, Anca, Idah0 si Alex (si… lista ramane deschisa).
Pe acelasi subiect (link-uri generate automat)
Cum a fost 2009
by aBogdan on Dec.31, 2009, under impresii
Acum, cand sunt mai putin de 24 de ore pana intram in 2010, e momentul sa trag linie si sa fac o scurta analiza a lui 2009. Cum a fost 2009, cum s-a vazut anul acesta prin ochii mei, prin prisma activitatilor desfasurate in online.
Despre 2009 pot spune cu mana pe inima, ca a fost un an bun. In primul rand, a fost anul in care am facut trecerea de la un dot blogspot dot com la dot com (multumesc Alex pentru suport). A insemnat mult pentru mine. A insemnat trecerea la un nou nivel, a insemnat trecerea de la amatori la (semi)profesionisti, a insemnat o noua promisiune facuta mie. Daca ar fi sa exagerez putin, a fost un fel de renastere. Si, tot la capitolul nou, intra imensul knowledge acumulat anul acesta in ceea ce priveste development bazat pe wordpress si social media.
De asemenea, 2009 a fost anul in care am devenit foarte activ pe twitter. 2009 a fost anul in care am inceput sa cunosc si oamenii (minunati) din spatele tastelor. Fie ca au fost bloggeri sau twitteristi, am avut placerea sa-i cunosc la diverse evenimente la care am participat.
Si daca tot am vorbit de evenimente, vreau sa multumesc unor oameni (si echipelor lor) pentru ca au facut sa se intample o serie de evenimente la care am avut placerea sa particip. Astfel, ii multumesc lui Ariel pentru Bikewalk-uri, Tarei pentru Urban Soup Nights, lui Copolovici pentru supele de la Urban Soup Nights, lui Claudiu pentru BeerTweetMeet-uri si lui OLiX pentru #lafilmari. De asemenea, multumiri si celor care au participat la #astt si #tui.
Pentru 2010 imi propun sa particip la mai multe evenimente (in functie de timpul liber disponibil), sa scriu mult mai des pe blog (de asemenea depinde de timpul disponibil), sa cunosc mai multa lume (pentru ca sunt oameni de pe twitter in special pe care as vrea sa-i cunosc in real life) si sa am trafic mai mare decat am avut anul asta.
Voua va urez pentru 2010 sa vi se intample fix ce-mi doriti si voi mie, dar de doua ori mai mult.
Inchei aici, va zic La Multi Ani si… ne citim si-n 2010.
Pe acelasi subiect (link-uri generate automat)
Mai bine “sofer de vapor” decat vulcanizator
by aBogdan on Oct.23, 2009, under amestecate
…un post despre profesiile pe care mi le doream sa le practic cand eram foarte mic.
Stau cateodata si ma intreb oare unde s-au dus acele vise si planuri pe care ni le faceam cand eram mai mici. Pentru ca, sa recunoastem, foarte putini dintre noi si-au realizat acele planuri. Pentru ca “pe vremea noastra” nu se auzise de multe din meseriile pe care le practicam astazi. Cine auzise atunci de copywriter, designer, brand manager, content manager, developer, system administrator, PR sau, de ce nu, blogger? Si lista ar putea continua…
Si intr-un fel, ma gandesc ca a fost mai bine asa, sa alegem altceva decat ce ne-am fi dorit. Va dati seama cati astronauti, piloti de curse, medici, pirati, aviatori s.a.m.d. ar fi fost in lume?
Si daca stau sa ma gandesc, mai bine, eu as fi fost cel mai original dintre toti (daca era sa “ma tin” de cuvant cand am zis de primul loc in care as fi vrut sa lucrez). Dar ca sa nu fiu inteles gresit, am sa va spun o scurta povestioara.
Intamplare petrecuta acum multi ani, cand eram mic. (Cu ocazia asta vreau sa le raspund celor care de fiecare data cand spun ca “eram mic” se uita la mine si ma intreaba: “Da’ ce ba, tu ai fost vreodata mic?”. Da, am fost “cand nu m-ai vazut tu”, thank you for asking.). Aveam cativa ani si nu situ unde trebuia sa ma duc cu tata cu tramvaiul. Actiunea se petrece in Braila, orasul copilariei si adolescentei mele. Si, cum mergea tramvaiul pe Dorobanti (brailenii vor recunoaste reperele), ajungem in dreptul restaurantului “Zorile”, unde pe vremea aia era o vulcanizare care in fata careiaera ditamai mascota de la Michelin… care mi-a captat atentia si mi s-a parut a fun place to work … Si prima reactie a tatalui meu (dupa cum mi-a spus el) a fost un “Taci din gura, ca ma faci de ras”, rostit printre dinti.
Ce-i drept, dupa aia am revenit la chestii mai “pamantesti” si mi-am dorit sa fiu “sofer de vapor”, ca, deh… aveam Dunarea aproape, si pe vremea aia treceau multe vapoare pe Dunare.
Vorba ceea: “Mai bine sofer de vapor decat vulcanizator“. Apoi mi-am dorit sa mai fiu profesor, star rock, programator (pentru Microsoft, sau pentru o firma de jocuri) si, medic chirurg (ma rog… dupa ce am pus in balanta ce riscuri implica meseria asta, mi-am dorit sa devin medic legist, din simplul motiv ca n-as omori pe nimeni, “pacientul” fiind deja decedat.)
Si, vroiam sa va intreb: “Voi ce va doreati sa va faceti “cand voi fi mare“?”
P.S.: Imi aduc aminte ca unul din copii vecinilor mei isi dorea sa ajunga postas, iar altul “nas” (la CFR). (Dar, deh… ei erau un pic mai mari ).
Pe acelasi subiect (link-uri generate automat)
Looking back…
by aBogdan on Oct.16, 2009, under amestecate
…si daca cineva se gandeste la cantecul ala cu “looking back, over my shoulder”, se inseala
Stateam acum cateva zile si ma uitam pe blogul meu… si am observat ceva: am deviat un pic (mai mult) de la modul si stilul pe care il doream. Si stiu de ce s-a intamplat asta. Am trecut printr-o perioada in care am scris de dragul traficului si din motive de SEO. Uitasem parca principalul motiv pentru care m-am apucat de blogging in 2007 si, unul din motivele pentru care, in aceasta primavara, am facut trecerea de la Voice of Silence No More la aBogdan.com. Dar despre inceputurile mele in blogosfera am de gand sa vorbesc in alt post.
Si, mi-am dat seama ca ar fi cazul sa nu mai alerg dupa trafic, ci sa scriu pentru cine conteaza cu adevarat: voi si cu mine. Pentru ca daca as si ca in afara de mine, nimeni nu mai citeste ce scriu, as continua sa public post-uri. Pentru ca in primul rand scriu pentru mine. Eu sunt cel mai important cititor al blogului meu. Deci… am sa scriu opinii, pareri, idei si lucruri care mi se par interesante. Pentru ca imi place sa fac asta.
Cam atat pentru acum.
P.S.: Am dat azi peste un citat din Henry David Thoreau “Never look back unless you are planning to go that way.” In care nu o sa cred niciodata. Te vei uita inapoi sa vezi unde ai gresit, si unde ai reusit.