aBogdan's blog

Uneori am impresia ca timpul trece prea repede. Defapt… de ce zic uneori? E o impresie (aproape) general valabila. Probabil nu e general valabila. Dar in cazul meu particular este o regula nescrisa ce pare sa-mi domine viata.

Te uiti azi la calendar e marti si e inceputul lui septembrie, apoi, intr-o clipita, te trezesti ca e inceputul lui octombrie. Si apoi, inca putin si vine anul nou… si dupa… mai trec cateva luni si te trezesti ca-i ziua ta si ca trebuie sa sufli in tort… si tot asa… pana cand te trezesti intr-o zi ca nu mai ai 20 de ani, ci ai 80-90 de ani si te pregatesti sa pleci din lumea asta.

Si e aiurea rau de tot. Ca atunci cand iti doresti sa treaca timpul mai repede, secundele curg foarte incet… enervant de incet, iar cand vrei sa treaca incet, secundele zboara imediat.

E enervant atunci cand esti tanar si-ti propui sa faci mai multe lucruri (si nu zic de ceva neobisnuit, ma refer lucruri normale: (scoala +) munca + distractie + odihna) si iti dai seama ca nu-ti ajunge o zi intreaga sa faci chestiile astea. Si, astfel, ajungi sa pui ce n-ai reusit sa faci pe o lista pe care o lasi pe data viitoare. Numai ca “data viitoare” sunt alte chestii de facut, si iata cum lista se transforma dintr-un biletel, intr-o lista in toata regula, si astfel ajungi sa te intrebi cand o sa ajungi sa te intrebi daca o sa reusesti vreodata sa termini tot ce ai scris acolo.

Mai grav e atunci cand descoperi ca unele lucruri din lista de to-do nu mai pot fi facute. Pentru ca nu mai e timp. Pentru ca timpul lor s-a dus…

Discalimer: acest post nu este si nu se doreste a fi in niciun fel un atac la adresa lui Adrian Ciubotaru. Imi este mult prea simpatic omul ca sa fac asa ceva.

Pe acelasi subiect (link-uri generate automat)

• Ar trebui sa fiu mai atent la telefon
• Scurt pe doi
• Sa traiesti
• Bucuria cartilor
• Era sa ajung subiect de stiri