aBogdan's blog

…sau cum poate un amarat de buton sa creeze haos.

Ati observat cat de reticenti sunt oamenii fata de nou? Cat de mult accepta o schimbare minora care le tulbura aparent putin, dar in realitate enorm de mult armonia interna? Cat de mult poate fi afectat zenul personal de ceva nesemnificativ, care stiai ca e pus de decor, dar care incepe subit sa functioneze? Si, prin functionarea lui perturba rutina. Si stau si ma uit in jur si observ ca multi sunt reticenti la schimbari de acest gen si, doar o mica parte le accepta usor, cu naturalete.

De cateva zile, oamenii de la Metrorex s-au gandit sa dezactiveze deschiderea automata a usilor pe garniturile noi. Astfel, usile se deschid prin apasarea unui amarat de buton verde (ma rog… el e transparent… da’ se face verde cand metroul opreste in statii). Si acel buton, care pana acu’ cateva zile era de decor, a intrat in functiune pentru a provoca haos, nervi si frustrare in randul calatorilor.

Reactii observate in zilele trecute de la activarea lu’ ze evil button:

1. Privire gen “vitelu’ la poarta noua”. Adica oamenii stateau pur si simplu si se uitau la buton… iar butonul plin de inexpresivitate (verde) statea degeaba si nu facea nimic. Nici el, nici usa, nici nimeni. Probabil saracu’ buton s-ar fi uitat si el la ei, daca ar fi putut, cu o privire tampa si ar fi tipat “Ba dobitocilor, daca vreti sa iesiti, apasati pe mine.” Totul se rezolva odata cu aparitia unui bun samaritean / rocket genius care apasa butonul.

2. Defulari nervoase (de natura fizica). Deobicei intalnita la cocalarii de metrou. Atunci cand usile nu se deschid, singurul lor neuron se umfla, se umfla, se umfla… si cedeaza. Si astfel se recurge la pumni si picioare date in usa metroului. Daca nu se gaseste un bun samaritean care sa apese usa in prima secunda de la cedarea neuronului cocalarului de metrou, acesta se indreapta spre o alta usa gata deschisa.

3. Defulari nervoase (de natura verbala). Acestea se intalnesc la o categorie putin mai larga decat cocalarul de metrou, si constau in urari de “bine”, “viata lunga” si frigidere umplute la adresa conductorilor.

4. Privirea disperata. Aceasta reactie am observat-o in randul persoanelor mai in varsta. “Pe vremea mea usile se deschideau singure…” cam asta pare sa spuna privirea lor care cauta o persoana care sa stie cum sa opereze dracovenia verde.

…si cand te gandesti ca un amarat de buton poate cauza atata haos… de parca ar fi singurele butoane din lume care deschid usi. Butoanele de la lifturile noi. Alea deschid usi, nu? Si alea vin intr-o varietate de culori. Mai putin verde (cel putin n-am vazut eu buton de lift iluminat verde). Butoanele de pe telecomanda masinii… Unul din ele sigur deschide usile. Da’ nu e verde dom’le… Si desigur… sa nu uitam de suratele lor. Butoanele care deschid usile de la garaj… (de ce nu?) butoanele de la sonerie… nici unul dom’le nu e verde… Singurele care sunt verzi si deschid usi, sunt butoanele de la CFR. Da’ daca tragi mai tare de usile din vagoane, se deschid.

Numa’ ca usile de la metrou nu au manere. Au doar butonul ala transparent care se face verde cand vrea el.

Asa ca fie Metrorex ar trebui sa coloreze butonul in alta culoare, fie sa puna niste manere zdravene pe usile de la metrou, fie sa deschida usile automat… pentru armonie in metrou (Ca pana se prinde lumea cum se face, mai trebuie sa treaca apa pe Dambovita.)

Pe acelasi subiect (link-uri generate automat)

• Ma bucur ca a iesit Basescu
• Cel mai vechi blogger din lume
• Ar trebui sa fiu mai atent la telefon
• Guest post
• Sunt securist